Crysis 3 Review - Frumuseţe şi monotonie
- Scris de Devon
- Published in Review Shooter
Observaţii
Seria Crysis mi-a inspirat totdeauna o stare ciudată de calm, chiar şi atunci când mă pregăteam pentru genocid de scară mică. Îmi aduc aminte că primul joc mă punea în pielea unui Pseudo-Predator aflat pe o insulă tropicală, cu o mini-armată nord-coreeană ce trebuia decimată. Dacă clincheneam din gând în gând şi spuneam ceva de genul "Danny, boy" într-o voce inumană, atunci experienţa era completă.
Crysis 2 şi-a schimbat puţin perspectiva. A înlocuit insula tropicală cu o junglă de beton, lăsând în urmă aspectul aproape-sandbox în favoarea unor niveluri destul de mari, dar oarecum restrictive. Această decizie a schimbat stilul de joc, oferind o experienţa mai concisă, dar limitată. Acum avem Crysis 3, care oferă o abordare foarte similară cu cea din Crysis 2: niveluri mari, mai multe moduri de a termina o misiune, dar nu un sandbox în adevăratul sens al cuvântului. Senzaţia aceea de calm este încă prezentă, deşi uneori este înlocuită cu plictiseală, fiindcă deseori pierd prea mult timp plimbandu-mă de la A la B.
O lume de văzut
Crysis 3 are loc în New York în anul 2047, la 24 de ani după evenimentele din Crysis 2. Oraşul a fost încadrat într-un nanodom gigantic creat de corporaţia CELL. Domul este o semi-junglă, plină de copaci uriaşi, mlaştini extinse, chiar şi râuri violente. Nivelurile sunt incredibil de frumoase, variate şi extinse. Este interesant şi oarecum satisfăcător să vedem o metropolă încet cucerită de sălbăticie, transformată într-o ruină vie.
Cred că am pus prea mult C4!
Evident, această lume este redată printr-o grafică care m-a făcut să îmi pierd dinţii pe jos. A trebuit să îi caut sub birou timp de vreo zece minute. Cineva trebuia să le spună celor de la Crytek că frumos nu este destul, mai ales când optimizarea lasă de dorit şi trebuie un elicoptren pentru că jocul să meargă bine. Aparent un AMD 6970, o placă video de mărimea unei pâini, nu este destul pentru a rula jocul acesta la Very High, ceea ce serveşte drept mărturie pentru interesul/obsesia celor de la Crytek când vine vorba de fidelitate grafică.
Sunet
Vocea personajelor din Crysis 3 este credibilă. Actorii îşi livrează replicile cu profesionalism, efectele sonore ambientale sunt realiste, iar armele şi exploziile au impactul potrivit. Aş vrea să pot spune că dialogul este la fel de reuşit. Scriitori nu au învăţat diferenţa dintre dramatic şi amuzant, aşa că de multe ori când personajele începeau să zică ceva serios, eu râdeam de nu ştiam cum mă cheamă.
Pentru PC
Crysis 3 are nevoie de un PC luat din viitor pentru a merge cum trebuie. Parţial asta este din cauza faptului că totul arată frumos, dar asta nu este singurul motiv. Sunt destule momente în care lipsa de optimizare devine chiar evidentă. Anumite niveluri au probleme cu frame-rate-ul deşi nu sunt mari şi impresionante, iar acţiunea nu ocupă 75% din monitor pentru a justifica pierderea a 30 de cadre pe secundă.
Totuşi, opţiunile de customizare a graficii sunt aproape psihotic de variate, aşa cum mă aşteptam din partea celor de la Crytek. Din nefericire, FOV-ul este infricoşător de restrictiv, iar setările nu permit modificarea acestuia (opţiunea va fi adăugată în patch-uri viitoare). Crytek a oferit o posibilitate de a folosi developer console, unde "cl_fov" schimba FOV-vertical.