Tomb Raider Review - Lara s-a renăscut

Povestea este destul de reuşită, deşi în afară de Lara, restul personajelor nu prea sunt caracterizate. Avem tipa de culoare supărată, prietena cea mai bună, arheologul vedetă, figura paternă, tocilarul îndrăgostit de eroină, un samoan mare (spiritual şi superstiţios) şi evident un bătrân al dracului. Echipajul nu împărtăşeşte prea mult dialog, iar din ceea ce am văzut, puţinele conversaţii care au loc, nu le permite dezvoltarea dincolo de arhetipul stabilit iniţial. Probabil că lipsa de caracterizare nu ar fi fost atât de vizibilă dacă Lara nu ar fi fost atât de subliniată. Prin ochii ei am fost martor la îndoială, frică, furie şi chiar o senzaţie ciudată de împuternicire (atunci când priveam un întreg complex făcut praf de o fată târâtă acolo împotriva voinţei sale).

Tomb Raider - Lara and Friends

Lipseşte figura paternă fiindcă Lara s-a maturizat!

Campania ne oferă şi un context pentru naufragiu, mici clipuri şi bucăţi de jurnal care: prezintă viaţa echipajului, oferă motivaţie şi prezice o parte din viitorul apropiat.

Elementul supranatural se lasă aşteptat pentru câteva ore bune, iar atunci când îşi face apariţia iniţial este subtil şi nu „magie inexplicabilă, bam!". Bineînţeles, pe parcurs situaţia se schimbă, dar tranziţia este atât de fluidă, încât diferenţa între normal şi fantastic este aproape inobservabilă. Pentru asta, cei de la Crystal Dynamics merită o medalie.

Rambo, John Macclane şi Lara Croft

La început Lara Croft este o victimă, o tânără care trebuie să se lupte pentru a supravieţui. Primele ore sunt doar un amalgam de evenimente dureroase în care Lara se împrieteneşte cu un piron de 20 de cm, piciorul său îmbrăţişează o capcană de lup, primeşte câţiva pumni de la solarii şi cade de pe vreo câteva stânci. După ce este brutalizată încontinuu pentru câteva ore, trecând şi printr-o cauterizare în stilul "săgeata încinsă introdusă în partea stânga a corpului" a la Rambo, Lara se pune pe picioare şi începe, de una singură (cu arcul şi săgeata, mitraliera automată, shotgun-ul şi pistolul) să distrugă aproximativ tot ceea ce îi stă în cale. Personalitatea să este atât de diferită, încât am putea mai degrabă să o comparăm cu Rambo decât cu Lara Croft de altă dată.

Tomb Raider - Firez

Asta nu mai este Lara de altă dată

Totuşi, caracterizarea este destul de credibilă, iar evenimentele care se desfăşoară în timpul campaniei, deşi ar ucide pe oricine 90% din timp, vor cauza schimbări considerabile în mintea supravieţuitorului. Acum depinde, putem avea o eroină super-puternică, ori pe cineva care suferă de PTSD. Sincer să fiu, sunt curios dacă Lara mai doarme noaptea.

« Prev
3/6 Next »

Cele mai citite