THQ s-a destramat

Este oficial. THQ s-a dizolvat în totalitate. Unul din veteranii gaming-ului, cu o istorie de peste 24 de ani, s-a destrămat, iar majoritatea proprietăţilor sale au fost vândute la licitaţie. Într-un fel este o veste tristă, fiindcă THQ este responsabil pentru o mulţime de titluri excelente, de la întreaga serie Warhammer, la Darksiders, Red Faction sau tot ce a însemnat Saint’s Row. Din fericire, multe din aceste jocuri şi studiourile care le-au dat viaţă şi-au găsit noi cămine.

Acum ca dezmbembrarea publisherului a fost dus la capăt, aş vrea să fac o mică pauză pentru a menţiona câteva din jocurile excepţionale produse în de-a lungul anilor. După ce am scăpat de nostalgie vom putea trece la lucrurile de actualitate. Vom discuta despre achiziţiile IP-urilor aflate sub umbrela THQ şi despre viitorul celor care nu şi-au găsit un cămin.

De dragul nostalgiei

Warhammer 40000: Dawn of War

Apărut în 2004, Dawn of War a fost (şi este) probabil unul dintre cele mai solide şi distractive jocuri de strategie produse vreodată. Cei de la Relic Entertainment au un loc special în inima mea atât pentru Dawn of War, dar şi Homeworld un joc care în opinia mea umilă, a construit şi cimentat conceptul de Space Strategy.

Titan Quest

Acum mult timp în urmă, prin 2006 mai exact, THQ a oferit fanilor Diablo un joc similar dar în acelaşi timp foarte diferit. Este vorba de Titan Quest, un action-RPG care măcelărea mitologia greciei antice la fel cum noi măcelăream valurile interminabile de inamici. Titan Quest nu era nici pe departe ceva „nou”, dar asta nu îl făcea mai puţin distractiv sau interesant.

Company of Heroes

Cine îşi aminteşte de Company of Heroes? Prin 2006, Relic Entertainment a arătat că naziştii încă nu erau un subiect supra-folosit printr-un nou joc de strategie. Deşi a fost uitat de timp, titlul este în continuare unul dintre cele mai solide RTS-uri de pe piaţă.

S.T.A.L.K.E.R.

Nu am fost fan Stalker. Totuşi, pot să văd amestecul de survival horror-rpg-fps şi sandbox iar apoi să zic că nu există nimic care să i se asemene.

Darksiders

Într-un fel Darksiders mi-a adus aminte de o serie de jocuri mult mai veche, respectiv Legacy of Kain (cel puţin din punct de vedere al stilului artistic). Jocul a fost unul dintre cele mai interesante concepte din 2010, deşi nu a fost tocmai „original”.

Sunt multe, multe alte jocuri care ar trebui puse pe această listă, de la Metro, Saints Row, Red Faction la Supreme Commander şi dezamăgitorul Homefront. Acum că am reuşit să pun nostalgia în cuvinte este timpul să trec la viitor, în unele cazuri plin de speranţă, iar în altele cu o doză sănătoasă de scepticism. Deci, ce s-a întâmplat cu studiourile THQ şi IP-urile acestora?

Cine a cumparat ce?

Relic Entertainment, developerul jocurilor Company of Heroes şi Warhammer 40.000 a fost achiziţionat de Sega.

Volition, creatorii seriei Saints Row şi Metro au fost cumpărate de Koch Media sau mai bine zis Deep Silver.

Franciza Homefront a fost achiziţionată de Crytek.

THQ Monthreal şi licenţa South Park (South Park: The Stick of Truth produs de Obsidian Entertainment) au fost luate de Ubisoft.

Evolve, un joc aflat în producţie la studioul Turtle Rock Studios (unul din developerii care au lucrat la Left 4 Dead) a fost achiziţionat de Take-Two Interactive.

De ce a dat THQ faliment?

Într-un interviu cu Gameinformer, directorul THQ Jason Rubin a discutat despre efortul depus de THQ pentru a rămâne în viaţă şi despre ultimele sale zile. Aparent, compania era în suferinţă în Mai 2012 (când Rubin a preluat cârma), în mare parte datorită atenţiei centrate pe piaţa jocurilor pentru copii. În plus, la pierderile masive se adăugă şi eşecul care a fost uDraw şi investiţiile pierdute prin MMO-ul din universul WH40K, care a fost anulat tot în Martie anul trecut.

Rubin s-a străduit să păstreze stabilitatea companiei dar când a văzut că acest lucru este imposibil a declarat falimentul. Dar asta nu însemna neapărat sfârşitul publisherului fiindcă THQ făcuse planuri să fie achiziţionat în totalitate de către o firmă de capital cunoscută sub numele de Clearlake Capital Group. Din nefericire acest plan nu a fost prea agreat de creditorii THQ şi instanţă, care au respins propunerea, fapt ce a dus la dezmembrarea companiei bucată cu bucată.

Drept consecinţă

THQ nu mai există, iar studiourile aflate sub tutela sa au fost vândute. Cu excepţia unuia din nefericire, respectiv Vigil Entertainment, părinţii seriei Darksiders. Aparent acesta nu a fost achiziţionat din cauza că nu a produs material de calitate, ci mai degrabada datorită cronometrării nefaste. Tot în interviul său cu Gameinformer, Jason Rubin a menţionat că „Terminand un proiect recent, Vigil era cel mai departe de lansarea unui nou joc, şi noi nu am fost capabili să facem cumpărătorii interesaţi, deşi am depus un efort herculean. În plus, studioul lucra la un nou ip ceea ce înseamna şi mai multe riscuri din partea unui cumpărător.”

Acest proiect despre care vorbeşte Rubin se afla în producţie cu numele de cod Crawler, iar developerii păreau a fi destul de fascinaţi de efortul depus şi rezultatele obţinute. Într-un anunţ destul de dramatic pe Neo-Gaf, Ben Cureton, Lead Combat designer la Vigil Entertainment a scris „Ştiam, fără nici un fel de îndoială că proiectul la care noi lucram, ar fi fost ceva incredibil. De fapt deja era ceva exeptional. Ceea ce noi am făcut în două luni, alte companii nu au reuşit să facă într-un an întreg. Mândria că nimeni nu făcea ceea ce noi făceam era atât de satisfăcătoare, încât veneam la birou şi depuneam 100% efort, chiar dacă situaţia era atât de dramatică”

Studioul s-a închis, dar proprietatea Darksiders, împreună cu echipele de producţie de la Vigil au atras ceva interes. JP Kellams, International Coordinator la Platinum Games, a trimis un tweet către lead-designer-ul Darksiders 2 intrebandu-l pe el şi alţi membri ai echipei dacă sunt dispuşi să lucreze cu developerii jocului Bayonetta. Atsushi Inaba, directorul Platinum Games a menţionat că era interasat să cumpere franciza Darksiders „La licitatia studio-urilor şi IP-urilor THQ, Darksiders a rămas nevândut? Am vrea să îl cumpărăm... dacă este ieftin...”