SimCity 'Review in Progress' - 44 de zile mai târziu

Pentru mult timp m-am gândit că odată ce voi avea şansa să pun mâna pe noul SimCity o să fiu hiper-critic cu aproximativ tot ce are de oferit. Acum la mai bine de o lună după lansarea dezastruoasă, jocul în sfârşit a aterizat şi pe biroul meu. Un pic cam târziu, dar am zis că nu am de gând să irosesc această oportunitate.

A scrie o recenzie la SimCity la o lună după lansare pare a fi o mutare fără de folos, fiindcă un ocean de opinii deja a fost format, iar valurile tulburi şi furtunile de controversă cu siguranţă îmi vor înghiţi cuvintele. Dar o picătură în plus nu ar trebui să conteze, mai ales când este pusă în forma unei mici povestioare?

Dacă pare că trag de timp, chiar asta fac fiindcă nu am avut destul timp să mă joc iar fictivul oraş Anor Londo nu a fost încă ridicat la măreţia sa de 'altă dată'. Din cauza faptului că nu am „terminat", această recenzie va fi mai degrabă un mic preview, sau cum cei de la IGN preferă să îşi amăgească cititorii, un „Review în Progress".

Măreţul oraş

De sus, Anor Londo este spectaculos, promiţător, cu blocuri care visează a fi zgârie nori. Am jucat doar vreo două ore de unul singur, iar oraşul, un mic vis al capitalismului vestic şi a cheltuielilor inutile începe să fie conturat. Până acum totul pare a fi destul de grozav, engine-ul grafic fiind atent la detalii şi având multe de oferit. Desigur, sunt câteva mici defecte grafice, iar texturile au tendinţa să vină la datorie cam târziu, dar rareori am fost atent la asta. Muzica are un ritm reetitiv care nu m-a călcat pe nervi, de fapt m-a făcut să mă simt ca acasă şi să pierd din ce în ce mai mult timp. Interfaţa este la rândul sau uşor de folosit şi elegantă. SimCity este uşor de jucat, fiind aproape înşelător de prietenos. Dacă sunt defecte, acestea sunt aproape inobservabile în acest moment.

Dar asta nu înseamnă că nu sunt acolo. Deja am observat că maşinile de poliţie uneori joacă tenis pe şosea, iar arterele sunt înecate de trafic. Încep să mă întreb, oare ce promite viitorul?

În izolare

În mod normal nu sunt prietenos online. Nu vreau să mă joc cu alţii decât dacă este necesar. Dacă am ocazia să încerc ceva de unul singur, cu siguranţă voi face asta. SimCity reuese să îmi pună mentalitatea asta sub semnul întrebării. Desigur, Anor Londo este independent, nimeni nu este în jurul meu, iar de bine de rău mă descurc destul de bine. Dar am momente în care mă întreb dacă nu cumva micile frustrări cu progresia mea actuală nu ar putea fi remediate de un alt jucător. Bineînţeles, îmi este frică să fac jocul public, fiindcă nu pot controla ce face "celălalt" jucător şi cu siguranţă nu îi pot da o palama după ceafă când greşeşte [aşa cum se face în mod normal]. Aşa că mă aflu într-o constantă foarte bizară, totdeauna online, de unul singur, speriat şi in acelaşi timp curios de alti jucători. Fiind totdeauna online, puţini sunt jucatorii pe care îi pot "corecta" când încep să creadă în democraţie.

Nu chem pe nimeni să îşi construiască propriul lor oraş lângă Anor Londo, ci doar explic situaţia bizară în care acest joc pune persoanele "introvertite .

Totdeauna online

Am ajuns la cea mai mare bubă. Cea care pune întrebarea, O lună şi două săptămâni după lansare, mai are SimCity probleme cu serverele?

Răspunsul este nu, cel puţin nu până acum. Desigur nu am stresat jocul prea mult. Doar am intrat o dată şi gata. Promit că odată ce scriu recenzia finală, voi simula 30 logări în 30 de minute. În funcţie de câte sunt reuşite (şi nu tre' să aştept prea mult), voi pune un procentaj de „succes".

Concluzie

Asta nu este concluzia finală, nici pe departe. Mai am multe de testat până când ajung la un rezultat. Pentru moment, Anor Londo mă lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Totuşi, am promis o recenzie cu povestioare şi exact asta am de gând să fac. Săptămâna viitoare, voi începe cronicile oraşului, evoluţia şi/sau decăderea sa în capitole, de Luni până Vineri.

• < anteriorSimCity Review - Două luni după lansare