Dead Space 3 Review - Groaza a luat vacanţă

Vă anunţ de acum. Pentru următoarele 500 de cuvinte minim, voi demonta şi critica combat-ul, mentalitatea Zynga din spatele jocului şi sistemul de crafting. Înainte de asta însă, voi lăuda câteva din aceste aspecte. Ştiu, pare a fi un comportament schizofrenic, dar vreau întâi să mă iau de părţile plăcute pentru a ajunge la ceea ce m-a dezamăgit.

Pace şi armament!

Ar fi nedrept să nu recunosc că momentele prin spaţiu, fără gravitaţie, înconjurat de ceea ce părea a fi infinitul, cu o planetă în orbită şi bucăţi de nave împrăştiate pe oriunde, au atins o regiune dedicată tocilarului sf din creierul meu. Dead Space 3 este frumos, iar nivelurile reflectă această frumuseste într-un mod înfricoşător. Totuşi, odată ce am terminat cu plimbările prin spaţiu şi aşteptam creveţii să iasă din pereţi să mă mănânce, Visceral Games mi-a pus în mână o armă de sudat care trage cu piroane îmbuibate cu acid, soptindu-mi „Distreza-te!". Aş minţi dacă aş spune că nu m-am distrat.

Este paşnic, relaxant chiar, să te plimbi prin spaţiu

Isaac este un maestru la construcţia de armament din piese aruncate pe jos, iar bocancii săi încă au o talpă din oţel dornică să strivească cranii. Din nefericire, nu prea există o varietate de necromorphi, majoritatea noilor creaturi fiind o variantă reciclată a ceea ce am întâlnit în celelalte jocuri. În locul lor avem soldaţi, cu arme de foc. Partea bizară este că pentru o bună parte din timp, Dead Space 3 chiar flirtează cu third-person-cover-based-shooting, fără să înţeleagă că armele lui Isaac sunt mult prea puternice pentru valurile de soldaţi ascunşi în spatele cutiilor (lăsând o parte din cap vizibilă).

Uită-te la ce ţin în mâna, eşti sigur că vrei să încerci asta?

Cele x+1 tipuri de muniţie din celelalte titluri sunt înlocuite cu un singur tip, ceea ce face Plasma Cutter, Tesla Enervator, Pulse Rifle şi Shotgun să aibă acelaşi tip de proiectil, fapt care este mai mult decât imposibil. Ştiu că, la prima vedere, pare a fi o plângere minoră, dar asta este o chestie care chiar a stricat jocul pentru mine. Celelalte DS se bazau pe resurse limitate şi muniţie specifică pentru fiecare armă. Astfel, trebuia să fii atent la cum îţi iroseşti gloanţele, înainte că armata de creveţi să îşi depună ouăle în cavitatea ta toracică.

Dacă nu v-aţi dat seama, Dead Space 3 este prea uşor. Inamicii, atât necromorphii cât şi oamenii mor foarte uşor, iar Visceral au implementat strategia "vin cu valurile" pentru a compensa cu doza masivă de putere primită de Isaac .

Farmville şi Dead Space

Uite o combinaţie la care nu vroiam să mă gândesc vreodată. După cum spuneam mai devreme, Dead Space îmi oferă posibilitatea să îmi fac propriile mele arme, iar eu ca spirit întreprinzător ce sunt, am dezmembrat fiecare crevete decedat, am colectat resurse şi le-am folosit. Dacă îmi era lene, sau somn, sau nu ştiam pe ce buton să trag, atunci Electronic Arts sau Visceral Games (nu ştiu care a avut ideă) mi-ar fi oferit soluţia perfectă pentru mine. Micro-tranzacţii!

La început, toate armele arată la fel

Sistemul pentru creaţia echipamentului pare a fi foarte complex la început, deşi pe parcurs devine incredibil de simplu. Fiecare armă poate fi împărţită în două, cu o funcţie primară şi una secundară. Piese pot fi descoperite sau construite în funcţie de resurse (acum există resurse: tungsten, x, y, z) care le găsim în cadavre de creveţi sau în plethora de cutii pe care le vom întâlni pe parcurs. Este un sistem destul de simplu care te forţează să farmezi creaturi şi să vânezi aceeaşi monstruozitate de o sută de ori până când ai destule resurse pentru a construi o nouă armă. Va aduceţi aminte când seria Dead Space se prefăcea că e horror?

Co-Op

Începe să mă enerveze toată această atenţie oferită campaniilor co-op. Sunt sigur că un pic de cooperare îşi are rostul în anumite jocuri, dar nu în ceva precum Dead Space 3. Totuşi sunt recunoscător de faptul că experienţa co-op nu calcă peste campania individuală. Dacă doreşti să te joci de unul singur, nimeni nu te va opri şi AI-ul nu se ataşează de tine de parcă ar fi un căţel. Totul este opţional.

Bineînţeles, pe parcursul campaniei am dat peste câteva uşi unde scria „Trebuie să ai măcar un prieten că să intri pe aici" (încă am senzaţia că jocul dă o petrecere în spatele uşilor ălora şi eu nu-s invitat) iar eu trebuia să las capul jos în ruşine, fiindcă nu am nici un prieten care a cumpărat Dead Space 3 şi este dispus să joace cu mine. Odată ce am avut ocazia să încerc co-op (prin voodoo şi invocare de prieteni), am descoperit că nivelurile "co-op" erau la fel de polizate ca restul jocului, oferind o experienţă similară. Interesant este că, în campania co-op, relaţia celor doi protagonişti, Isaac şi Carver, se schimbă, transformandu-se într-o prietenie. John Carver însăşi este caracterizat, fapt care nu se întâmplă deloc în SP.