Tomb Raider Review - Lara s-a renăscut

 În zilele noastre, jocurile sunt împărţite în două tabere. Tabăra populară are multiplayer şi se duc la petreceri săptămânal, iar jocurile cu single-player sunt "tocilarii" care stau în casă toată ziua. Tomb Raider, cu siguranţă face parte din prima echipa, dar asta doar din cauza că este atât de disperată după atenţie, încât este dispusă să renunţe la originile sale.

La prima vedere, multiplayerul pare destul de robust, complex şi satisfăcător. Doar că această complexitate este o minciună. În realitate, totul este pe cât se poate de rudimentar, de la tipurile de joc, la hărţi, upgrade-uri sau caractere.

Tomb Raider - A Multiplayer

În următoarea secundă eram mort fiindcă. . . mină!

Cel mai jucat modul este Rescue, sau cum îmi place mie să îi spun „Capture the Med-Flag"(cu o perspectivă asimetrică: o echipă trebuie să fure med-pack-ul iar cealaltă trebuie să omoare tot ce nu e solarii), dar avem şi alte variante clasice precum Deathmatch, Free for All şi King of the Hill (redenumit aici sub numele de Cry for Help). Din nefericire, deşi încearcă să aducaă cateva din elementele găsite în singleplayer, multiplayerul pare a fi exact o tentativă de a intra în discuţie cu tabăra populară. Aspectul asimetric este destul de interesant, cu Solarii şi Supravieţuitorii având stiluri de joc, slăbiciuni şi puncte forte diferite. Din nefericire, aproape tot ce înseamnă free-climbing expune jucătorul la câteva kilograme de gloanţe în timpul unui meci. Astfel, rezultatul este un multiplayer decent, dar nu neapărat interesant.

« Prev
5/6 Next »

Cele mai citite