SimCity Review - Două luni după lansare
- Scris de Devon
- Published in Review Simulatoare
Ziua I - Luni
Am început de dimineaţă. După ce am scăpat de Origin, am intrat în joc. Am ales o zonă, am făcut-o privată, fiindcă nu sunt mai social decât o ceapă şi nu vreau să împărtăşesc resursele decât cu alte oraşe controlate de mine. Probabil că mentalitatea mea este foarte populară, fiindcă nu exista nici o hartă multiplayer valabilă. Erau câteva zone publice, dar erau toate ocupate.
Am ales o zonă gigantică, Discovery Delta, oferind posibilitatea de a construi 8 oraşe, plus trei 'Great Works', construcţii gigantice care oferă beneficii unice. La început Anor Londo era doar o singură şosea, fără nici o clădire, fără apă sau electricitate. Primele case erau în construcţie, iar oamenii erau mai interesaţi de zone comerciale şi fabrici decât de utilităţi. După câteva minute, oraşul avea o pompă de apă, o centrală electrică solară aflată la marginea oraşului într-un spaţiu liber, salubrizare şi o groapa de cunoi. Aveam cheltuieli mai mari faţa de câştiguri, dar făcusem un împrumut, şi aveam destui bani pentru a extinde oraşul fără nici o problemă.
M-am gândit la o structurarea oraşului, conectând mai multe cartiere mici prin şosele mari cu mai multe benzi. În câteva ore am avut şi ocazia să am vreo 8 cartiere funcţionale, pline de parcuri, cu spitale, secţii de politie şi pompieri în fiecare. Adăugând un minister al utilităţilor şi unul al educaţiei la primărie, aveam construite in fiecare cartier macar două licee şi oraşul beneficia de trei universităţi chiar dacă erau numai 20.000 de locuitori. Pe scurt, până şi gunoierul avea un doctorat.
Probabil că am jucat vreo 5 ore când am observat prima problemă, traficul. Trebuie să spun, nu ştiu cine i-a învăţat pe cei de la Maxis să implementeze modelul din Bucureşti dar si la aproape 60 de zile după lansarea jocului, traficul încă este un impediment major. În urmă unei ploi 'accidentale' de meteoriţi mai multe case au luat foc, iar pompierii erau blocaţi la trecerea de pietoni. Aproape jumătate din cartier a luat foc până când cele 12 maşini au reuşit să facă ceva în legătură cu flacările care ameninţau întregul oraş.
Cred că după vreo 9 ore de joc am închis SimCity şi am zis că voi continua cu extinderea oraşului lui Anor Londo a doua zi. Bineînţeles mă aşteptam la un dezastru fiindcă atunci numele oraşului ar fi fost o glumă obscură şi inutilă. Totuşi, nu cred că am fost pregătit pentru ce avea să se întâmple.
Ziua II - Marţi
Am început ziua de Marţi destul de optimist, un pic cam naiv [încă nu ştiam că jocul mă urăşte]. Da, traficul era un pic cam enervant, dar nu destul cât să arunc Origin pe geam. Începusem să caut alternative pentru fluidizarea traficului; să fiu atent la poluare şi să fac serviciile [poliţie, sănătate, pompieri] mai eficiente. Toate chestii normale într-un simulator de oraş. Nu vreau să mă laud, dar eram un mic maestru al jonglării de venituri, cu împrumuturi la zeii bancari.
Din nefericire, cred că mă simţeam prea bine fiindcă EA şi SimCity mi-au dat o palmă cu ţeava de net. Jocul s-a înecat, fără eroare, fără nimic. Când am intrat înapoi, am descoperit că oraşul, tot ce am jucat până atunci era gol, dispărut, inexistent. Primele gânduri au fost panică, destul de mult încât să verific dacă asta mai întâmplat şi altora. Aparent o eroare rară, adresată curând de EA, trimite o întreagă regiune în Phantom Zone. Eh, eu sunt cel care zice că nu a fost adresat nimic. Dacă am fost doar unul din acei 0.1% cărora li s-a întâmplat asta, tot nu schimbă situaţia că am pierdut 10, poate 12 ore de joc. Evident, după ce m-am calmat am zis că voi începe din nou. Vedeţi voi sunt masochist.
Ziua III – Miercuri
De data aceasta ştiam ce trebuie construit, ce nu, cum se cheltuiesc banii şi cum pot face cartierele scumpe şi frumoase. Exact asta am făcut, m-am grăbit, încercând să ajung la un nivel echivalent cu cel de Marţi. În graba mea, am pus tot ceea ce însemna industrial înaintea oraşului, în calea vântului, acoperind întregi cartiere într-un nor de fum. Bineînţeles, majoritatea caselor aveau un "Ew, this place is Germy", protestatari strigau în faţa primăriei şi casele rămâneau abandonate. După ce am realizat cât de prost am fost, am căutat alternative. Trebuie să spun, deşi pomii ar trebui să filtreze aerul, dacă oraşul este înecat în fum şi gaze, atunci pădurile vor dispărea aproape instant.
Am distrus tot sectorul industrial şi l-am reconstruit totul în altă parte, cheltuind vreo 300.000 de Simoleons. După aceea am aşteptat, descoperind că aproape nimic nu s-a schimbat. Traficul, cauza poluare exact ca pe străzi afară, dar în SimCity situaţia era un pic mai dramatică. După aproximativ 7 ore de joc, oraşul avea să se confrunte cu o epidemie generatoare de zombies.
În 15 minute 350 de clădiri au devenit ruine, banii erau zero şi veniturile '-18358', cu numai 130 de locuitori rămaşi [din 23360]. Sunt sigur că aş fi putut să pun impozitul la 60% sau ceva de genul pentru a supravieţui şi reconstrui totul, dar am decis să trişez un pic. Construind un oraş alăturat, am donat 40.000 din cei 50.000 lui New Londo. Atunci am descoperit că serverele SimCity funcţionează că o şurubelniţă. A durat aproape 4 ore să primesc bani trimişi de mine, bani luaţi aproape instant. Deci am şters din nou regiunea, începând Joi de la zero [din nou].
Ziua IV- Joi
În acest moment eram destul de frustrat cu SimCity. Aproximativ nimic nu funcţiona cum ar fi trebuit. Am construit un New New Londo, am dat din nou peste trafic şi poluare. Am zis că poate nu am fost destul de atent, deşi făcusem totul că la carte: compartimentarea cartierelor, amestecând comercialul cu rezidenţialul fiindcă cetăţeanul clasic SimCity nu vede magazinul dacă nu este la zece metri distanţă. Am folosit 'High-Density Streetcar Avenue' oriunde am putut, licee şi şcoli care susţineau până la 500 de studenţi, autobuze, pompieri, spital, politie, tot ce trebuia. Oraşul ar fi trebuit să nu mai aibă probleme, mai ales că aproximativ toate resursele: electricitate, apă, sistem de salubrizare şi igienă, erau 'eco' cum ar zice persoanele mai puţin cinice. Energie eoliană, solară, filtrare şi reciclare. Oraşul tot era poluat.
Am făcut un pact cu diavolul aici, unul de care nu sunt mândru. Am 'achiziţionat' gratuit Nissan Leaf Charging Station, dlc-ul gratuit oferit de EA, maşini electrice şi fericire. Staţia a costat 5000 Simoleons, avea cost de întreţinere şi o limită de maxim 5 într-un oraş. Teoretic, nu trebuia să dezechilibreze jocul.
Spre surprinderea [şi frustrarea mea], oraşul a început să fie mai sănătos. Poluarea a scăzut cu aproape 60-65%, cartierele fiind dintr-o dată curate. Nu cu mult, dar destul cât să nu mai am protestatari [începuseră să ţipe de prea multe infracţiuni sau altă prostie de genul] şi clădiri abandonate. Am promis că vineri o să mă joc cu dezastrul, să văd cum reacţionează SimCity când vreau să îl dau peste cap, fiindcă am tot jucat după regulile sale, şi am fost păcălit de fiecare dată.
Ziua V - Vineri
Am petrecut destul timp experimentând cu străzile până când am descoperit că există o schemă de amplasare care face traficul aproape inexistent, una care foloseşte logica jocului 'drumul cel mai scurt', făcând aproximativ fiecare stradă o posibilă 'scurtătură'. Bineînţeles, cineva ar putea să întrebe, "problemă rezolvată, nu? acum totul merge bine". Nu, fiindcă această schemă dictează structura oraşului şi transformă ceea ce ar trebui să fie un sandbox într-o experienţă liniară.
În plus eu deja pierdusem câteva ore bune în New Londo şi nu eram dispus să fac un nou oraş şi să îl aduc la acelaşi nivel, poate unul mai ridicat. Aşa că mi-am zis că ultimele ore petrecute în SimCity vor consta în tentative de a distruge jocul, teste şi experimente.
Experimentul nr. 1 a fost un oraş fără nici o regiune industrială, odată ce în trecut, toată lumea striga la mine să adaug mai multe regiuni industriale. Am pierdut cam o oră finisând modelul, dar rezultatul a fost unul pe cât s-a putut de pozitiv. Aproximativ fiecare clădire era rezidenţială sau comercială, iar aproape toată lumea avea un loc de muncă să plătească taxele.
Experimentul nr. 2 a fost un mic oraş în care electricitatea, gunoiul, canalizarea şi apă potabilă nu existau. Încă din primele cinci minute oraşul a început să sufere, o agonie prelungită în care distrugeam tot ce era abandonat, aşteptam noi construcţii şi eram atent la hartă. Pe undeva pe la vreo 20 de minute, numărul clădirilor abandonate a sărit de la 23 la 110 aproape instant, fiind aproape imposibil să continui fără utilităţi.
Ultimul experiment a fost unul un pic mai situaţional, un oraş în totalitate comercial [fără poluare din partea fabricilor], fără pompieri, politie, spitale sau clinici. Acesta a mers destul de bine, tot prin distrugerea ruinelor sau a clădirilor abandonate. Din nefericire, nu am putut susţine întregul oraş fiindcă la un anumit moment, zombies au venit la petrecere [din nou] şi au făcut aproape 266 ruine în nici zece minute.
Odată ce s-a ales praful de ultima ruină, am închis jocul.