Consortium Review: Bishop 6 ar fi vrut altceva
- Scris de Devon
- Published in Review Shooter
Storyline
În Consortium, Pământul nu este un coșmar distopian unde totul este distrus iar oamenii se îmbracă în piele, folosind oale și tigăi drept accesorii. Până în anul 2042, omenirea va fi aproape de atingerea păcii mondiale, majoritatea conflictelor internaționale fiind rezolvate. Oamenii au construit colonii pe Luna și pe Marte, iar foametea este de domeniul trecutului.
Jucătorul face parte din Consorțiu, dar nu neapărat, pentru că, de fapt doar controlează un membru al Consorțiului cu ajutorul unui satelit, aflat acum in orbită (teoretic). În rolul lui Bishop 6 , un soldat / ofițer de securitate aflat în prima zi la job pe un vas gigant futurist cunoscut sub numele de Zenlil, in care protagonistul va trebui să se ocupe de un șir de evenimente care, în mod ciudat, au legătură.
Echipajul este cotat ca piese de șah, cu ture, pioni, nebuni, regi și regine. Partea ciudată este aceea că jocul este conștient de faptul că tu, jucătorul, îl controlezi pe Bishop 6. iDGi explică faptul că developer-ul a creat jocul pentru a explora impactul pe care jucătorii îl pot avea asupra timpului atunci când îl controlează pe Bishop 6, asta nu e spoiler fiindcă e dezvăluit în primele cinci minute de joc.
Însă, călătoriile interdimensionale par să explice destul de bine tot ce se întâmplă. Bug-urile? Doar conexiuni imperfecte cu alte universuri. Decese-n masă? Noi linii temporale. Personaje psihotice? Altcineva le controlează.
Consortium încearcă să creeze ceva foarte complex, cu diferite personaje care par să aibă propriile intenții. Există multe povești de fundal și faptul că cineva poate să petreacă 10 de ore în patru camere și un hol este o dovadă a felului în care lumea și personajele sunt construite.
Pe parcursul jocului, vei vorbi cu x și y, încercând să descoperi ce se întâmplă și uneori vei pune mana pe mitralieră și rezolva problema în mod clasic.